Vulcanii noroioși
Vulcanii noroiosi de la Paclele Mari si Paclele Mici (la 12 km de Berca) au fost descoperiti de francezul H. Cognand, in 1867, cu ocazia unor prospectiuni petroliere. In anul 1924, aceasta zona a fost declarata rezervatie naturala.Vulcanii noroiosi din Subcarpații Buzăului sunt formați datorită erupțiilor de gaze din pamânt. Acestea sunt generate de un zăcămând petrolifer situat la câteva sute de metri adâncime. Gazul eliberat de magma neagră de țiței răzbate la suprafață prin falii și prin crăpături antrenând spre suprafață cantități variabile de nămol și apă.
Tabăra de sculptură de la Măgura
Tabăra de sculptură este o expoziţie ce se întinde pe o suprafaţă de 21 de hectare şi care cuprinde sculpturi din piatră executate în perioada 1970-1986 de către artişti liceeni sau absolvenţi ai Academiei de Arhitectură din Bucuresti.Autoritățile județene din anii ‘70, împreună cu Uniunea Artiștilor Plastici din România au pus la cale un proiect care a avut, încă de la început, o concepție unitară simbolică. S-a hotărât atunci ca, vreme de 16 ani, câte 16 sculptori, dacă era posibil mereu alții, să vină să lucreze pe dealurile Măgurii.
Casa cu blazoane
Turiştii care ajung în Buzău pot merge în localitatea Chiojdu, acolo unde se află Casa cu Blazoane, unul dintre cele mai importante monumente istorice din judeţ. Numele clădirii este dat de blazoanele de deasupra intrării principale, cel din mijloc reprezentând vulturul bicefal, simbol al împăraţilor bizantini, care a aparţinut familiei Cantacuzinilor, stabilite în ţările române după căderea Bizanţului, la 1453.Construită de moşnenii Izbăşoi în anul 1760, Casa cu Blazoane din comuna Chojdu este o capodoperă a arhitecturii naţionale şi un reper al culturii europene.
Cascada Cașoca
Cascada Pruncea (Casoca) este situata in Masivul Podul Calului, de pe cursul Raului Casoca, la 5 km de Siriu, in nord-estul judetului Buzau.Aceasta are o cadere de 5-6 m.In partea stanga a cascadei exista o deschizatura, folosita, conform legendei, ca ascunzatoare, de haiducul Gheorghilas, fost pandur in oastea lui Tudor Vladimirescu; oamenii de la Gura Teghii il sarbatoresc an de an pe haiducul Gheorghilas, pe 1 iunie.
Cascada are frumusețea ei aparte, se remarcă prin splendoarea apelor care izbesc stâncile și prin sălbăticia locului.
Muzeul chihlimbarului de la Colți
Muzeul Chihlimbarului de la Colţi este singurul muzeu din România, care adăposteşte o colecţie reprezentată de rumanitul de Colţi.Vizitatorii Muzeului Chihlimbarului pot vedea cele mai frumoase exemplare de pietre de chihlimbar, în număr de circa 300, de la nuanţe de galben translucid la negru opac. Mai mult decât atât, muzeul are al doilea chihlimbar ca mărime din lume, care cântăreşte puţin sub 2 kg, cel mai mare, de 3,45 kg, fiind expus la Muzeul Judeţean Buzău. Tot aici pot fi admirate bijuterii, unelte de extracţie şi prelucrare a chihlimbarului, toate expuse într-un concept expoziţional nou.
Lacul Vulturilor
Lacul Vulturilor denumit și Lacul Fara Fund este un lac periglaciar aflat în Munții Siriului, la o altitudine de 1.420 m, din județul Buzău. Adâncimea sa maximă este de 2,5 m. Cele două nume ale lacului provin din două legende. I se spune Lacul Vulturilor deoarece aici, conform unei legende, consemnată de Alexandru Vlahuță în cartea sa România pitorească, lacul ar fi un loc unde vulturii veneau primăvara să-și învețe puii să zboare. Numele de Lacul fără Fund provine dintr-o altă legendă, despre un cioban care și-a lăsat turma de mioare, a aruncat bâta în apa lacului și a plecat. După un an de peregrinări, ciobanul și-ar fi regăsit bâta în apele Dunării.
Trovanții de la Ulmet
Pe valea Bălănesei, la aproximativ un kilometru de satul Ulmet (com. Bozioru), se găsește spectaculosul microrelief de trovanți.Aceste stânci cu forme bizare mai sunt cunoscute și sub numele de „pietre vii” pentru că se crede că acestea ar crește din nisip. Însă din punct de vedere științific, trovanții sunt depozite de nisip și straficații de gresii cimentate și modelate în timp de agenții naturali (vânt, ploaie, etc).
Cei mai reprezentativi, cunoscuți și accesibili trovanți din județul Buzău sunt „Babele” de la Ulmet.
